Geneza 2:1-25

Geneza 2:1-25

1 Astfel au fost terminate cerurile şi pământul şi toată armata lor. 2 Până în ziua a şaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o şi în ziua a şaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care şi-a propus să le facă.

4 Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create, în ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul şi cerul.

5 Pe pământ nu era încă niciun arbust de câmp şi nu încolţea încă nicio plantă de câmp, pentru că Iehova Dumnezeu nu făcuse să plouă pe pământ şi nu era niciun om care să cultive pământul. 6 Ci un abur se ridica din pământ şi uda toată faţa pământului.

7 Şi Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu. 8 De asemenea, Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. 9 Şi Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, precum şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.

10 Un fluviu izvora din Eden ca să ude grădina şi de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului este Pison; acesta înconjoară toată ţara Havila, unde există aur. 12 Şi aurul din ţara aceasta este bun. Acolo există şi răşină de bdeliu şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea fluviu este Ghihon; acesta înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de-al treilea fluviu este Hidechel; acesta curge la est de Asiria. Cel de-al patrulea fluviu este Eufratul.

15 Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive şi să o îngrijească. 16 Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: „Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. 17 Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri“.

18 Şi Iehova Dumnezeu a mai zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“. 19 Şi Iehova Dumnezeu făcea din pământ orice animal sălbatic al câmpului şi orice creatură zburătoare a cerurilor şi le aducea la om ca să vadă cum le va numi pe fiecare; şi cum numea omul fiecare suflet viu, aşa îi era numele. 20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor domestice, creaturilor zburătoare ale cerurilor şi tuturor animalelor sălbatice ale câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci Iehova Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om şi, în timp ce acesta dormea, a luat una dintre coastele lui şi apoi a închis carnea la loc. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din om, Iehova Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

23 Atunci omul a zis:
„Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele
şi carne din carnea mea!
Ea se va numi Femeie,
pentru că a fost luată din bărbat“.

24 Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne. 25 Şi amândoi, omul şi soţia lui, erau goi, şi totuşi nu le era ruşine.