Ce este religia falsă? Eşti tulburat de crimele comise în numele religiei? Consideri că războiul, terorismul şi corupţia practicate de cei ce pretind că îi slujesc lui Dumnezeu sfidează dreptatea? De ce este religia cauza atâtor probleme?
Vina pentru toate acestea nu este a religiei în general, ci numai a religiei false. Isus Cristos, un personaj religios foarte respectat, a arătat că religia falsă produce roade rele, fapte rele, întocmai cum un „pom putred produce rod lipsit de valoare“ (Matei 7:15–17). Ce ‘rod produce’ religia falsă?
1) Soldaţi luptând 2) Cimitir 3) Preot
Religia falsă . . .
SE IMPLICĂ ÎN RĂZBOAIE ŞI ÎN POLITICĂ: „În Asia şi nu numai acolo, conducători însetaţi de putere manipulează fără scrupule sentimentul religios al oamenilor, urmărindu-şi propriile interese“, se afirmă în periodicul Asiaweek. Prin urmare, publicaţia avertizează: „Lumea pare a fi la un pas de nebunie“. Un conducător religios proeminent din Statele Unite a declarat: „Pentru a pune capăt crimelor comise de terorişti, trebuie ucişi teroriştii. ... Ucideţi-i pe toţi în numele Domnului“. În contrast cu această soluţie omenească, iată ce rezolvare oferă Biblia: „Dacă cineva declară: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», şi totuşi îşi urăşte fratele, este un mincinos“ (1 Ioan 4:20). Isus chiar a spus: „Continuaţi să- i iubiţi pe duşmanii voştri“ (Matei 5:44). Există religii care nu s-au implicat în războaie?
PREDĂ DOCTRINE FALSE: Majoritatea religiilor învaţă că sufletul, sau spiritul, este partea invizibilă din om, care continuă să trăiască după moartea corpului fizic. Folosindu-se de această învăţătură, multe dintre aceste religii îi exploatează pe membrii lor cerându-le bani pentru rugăciuni în folosul sufletelor care au părăsit corpul. Biblia însă conţine o doctrină diferită. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). Isus ne-a învăţat că morţii vor fi înviaţi; dacă omul ar avea un suflet nemuritor, nu ar mai fi necesară învierea (Ioan 11:11–25). Există în religia ta doctrina potrivit căreia sufletul este nemuritor?
TOLEREAZĂ IMORALITATEA SEXUALĂ: În ţările occidentale, unele grupuri religioase ordinează membri ai clerului care sunt homosexuali şi lesbiene şi îndeamnă guvernele să aprobe căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Chiar unele biserici care condamnă imoralitatea sexuală îi tolerează pe conducătorii religioşi care au comis abuzuri sexuale asupra copiilor. Dar Biblia face o afirmaţie clară în acest sens: „Să nu fiţi induşi în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii ţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi ... nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). Cunoşti şi tu religii care tolerează imoralitatea sexuală?
Ce le rezervă viitorul religiilor care ‘produc rod putred’? Isus a avertizat: „Orice pom care nu produce rod excelent este tăiat şi aruncat în foc“ (Matei 7:19). Cu siguranţă, religia falsă va fi „tăiată“ şi distrusă! Dar cum şi când se va întâmpla aceasta? Răspunsul ne este oferit de viziunea profetică din capitolele 17 şi 18 ale cărţii biblice Revelaţia.
Religia falsă îi influenţează pe „regii pământului“
1) O prostituată călărind o fiară cu şapte capete 2) Fiara omorând prostituata
„Ieşiţi din ea, poporul meu“
Care va fi sfârşitul religiei false?
Imaginează-ţi următoarea scenă: O prostituată stă pe o fiară înspăimântătoare, cu şapte capete şi zece coarne (Revelaţia 17:1–4). Pe cine reprezintă prostituata? Ea îi influenţează pe „regii pământului“. Se îmbracă în purpură, foloseşte tămâie şi este foarte bogată. În plus, prin practicile ei spiritiste, ‘toate naţiunile sunt induse în eroare’ (Revelaţia 17:18; 18:12, 13, 23). Biblia ne ajută să înţelegem că această prostituată este o organizaţie religioasă mondială. Ea nu reprezintă o singură religie, ci toate religiile care ‘produc rod putred’.
Fiara pe care călăreşte prostituata reprezintă puterile politice ale lumii* (Revelaţia 17:10–13). Religia falsă stă pe fiara politică, încercând să-i dicteze orientarea şi să-i influenţeze deciziile.
În curând va avea loc un eveniment uluitor. „Cele zece coarne pe care le-ai văzut, şi fiara, acestea o vor urî pe prostituată şi o vor face să fie devastată şi goală şi îi vor mânca părţile de carne şi o vor arde complet în foc“ (Revelaţia 17:16). În mod cu totul neaşteptat, şocant, puterile politice ale lumii se vor întoarce împotriva religiei false şi o vor distruge! Cine stă la baza acestei acţiuni? Cartea biblică Revelaţia răspunde: „Dumnezeu le-a pus în inimă să ducă la îndeplinire gândul lui“ (Revelaţia 17:17). Da, Dumnezeu va trage la răspundere religia falsă pentru toate faptele detestabile pe care le-a comis în numele Său. Acţionând potrivit dreptăţii sale perfecte, El îi va folosi pe amanţii ei politici ca instrument de execuţie.
Ce trebuie să faci dacă nu vrei să sfârşeşti ca religia falsă? „Ieşiţi din ea, poporul meu“, este îndemnul dat de mesagerul lui Dumnezeu (Revelaţia 18:4). Într-adevăr, acum este timpul să fugi din mijlocul religiei false! Dar unde ai putea să te refugiezi? Ateismul nu este o soluţie, întrucât şi viitorul lui este sumbru (2 Tesaloniceni 1:6–9). Singurul refugiu este religia adevărată. Cum o poţi identifica?
Cum poţi identifica religia adevărată
Ce rod bun trebuie să producă religia adevărată? — Matei 7:17.
1) Un grup de oameni de diverse naţionalităţi, fericiţi 2) O Biblie deschisă 3) O fetiţă îmbrăţişându-şi mama
Religia adevărată . . .
PRACTICĂ IUBIREA: Membrii religiei adevărate „nu fac parte din lume“, nu sunt dezbinaţi din cauza rasei sau a culturii căreia îi aparţin şi ‘au iubire între ei’ (Ioan 13:35; 17:16; Faptele 10:34, 35). Ei nu se ucid unul pe altul, ci dimpotrivă, au o iubire atât de mare între ei, încât, dacă ar fi necesar, ar fi dispuşi să moară unul pentru altul. — 1 Ioan 3:16.
ARE ÎNCREDERE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU: Religia adevărată nu predă ‘tradiţia’ şi „porunci ale oamenilor ca doctrine“, ci, dimpotrivă, îşi bazează doctrina pe Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 15:6–9). De ce? Deoarece „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile“. — 2 Timotei 3:16.
ÎNTĂREŞTE RELAŢIILE ÎNTRE MEMBRII FAMILIEI ŞI SUSŢINE NORME MORALE ÎNALTE: Religia adevărată îi învaţă pe soţi „să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri“, le ajută pe soţii să cultive un ‘respect profund faţă de soţii lor’ şi îi învaţă pe copii să ‘asculte de părinţii lor’ (Efeseni 5:28, 33; 6:1). În plus, cei cărora li s-au încredinţat poziţii de răspundere în cadrul acestei religii trebuie să fie ireproşabili din punct de vedere moral. — 1 Timotei 3:1–10.
Există vreo religie care să corespundă acestor norme? În cartea Holocaust Politics, editată în 2001, se spune: „Dacă mai mulţi oameni ar trăi potrivit învăţăturilor Martorilor lui Iehova şi le-ar imita acţiunile, Holocaustul n-ar mai fi avut loc, iar asupra omenirii nu s-ar mai abate niciun genocid“.
Într-adevăr, Martorii lui Iehova din 235 de ţări şi teritorii nu numai că predică normele morale ale Bibliei, dar şi trăiesc potrivit acestora. Te îndemnăm să le ceri Martorilor lui Iehova să te ajute să afli ce aşteaptă Dumnezeu de la tine, pentru ca închinarea ta să fie acceptată de el. Acum este momentul să treci la acţiune. Nu amâna. Sfârşitul religiei false este aproape! — Ţefania 2:2, 3.
Sursa:Click
marți, 1 martie 2011
vineri, 11 februarie 2011
Geneza 6:1-22
Geneza 6:1-22
1 Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fiice, 2 fiii adevăratului Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii, pe cele pe care le-au ales. 3 Atunci Iehova a zis: „Spiritul meu nu va avea răbdare la nesfârşit cu omul, căci el nu este decât carne. De aceea, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“.
4 Nefilimii erau pe pământ în acele zile, dar şi după aceea, când fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi ele le-au născut fii: aceştia sunt puternicii de altădată, bărbaţii cu renume.
5 Iehova a văzut că răutatea omului era foarte mare pe pământ şi că orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău. 6 Şi lui Iehova i-a părut rău că-i făcuse pe oameni pe pământ şi s-a mâhnit în inima lui. 7 Astfel, Iehova a zis: „Am să-i şterg de pe faţa pământului pe oamenii pe care i-am creat, de la om până la animalul domestic, până la orice altă creatură care se mişcă şi până la creatura zburătoare a cerurilor, fiindcă îmi pare rău că i-am făcut“. 8 Dar Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova.
9 Aceasta este istoria lui Noe.
Noe era un om drept. El era ireproşabil printre oamenii din vremea lui. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu. 10 Cu timpul, lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11 Şi pământul s-a stricat sub privirile adevăratului Dumnezeu şi pământul s-a umplut de violenţă. 12 Atunci Dumnezeu s-a uitat spre pământ şi iată că era stricat, căci orice carne îşi stricase calea pe pământ.
13 Apoi Dumnezeu i-a zis lui Noe: „A venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de violenţă din cauza lor, şi iată că îi voi nimici împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de copac răşinos. Arca s-o faci cu compartimente şi s-o acoperi cu catran pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: lungimea arcei să fie de trei sute de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi şi înălţimea de treizeci de coţi. 16 Să faci arcei un ţohar [acoperiş sau fereastră] şi până sus să mai fie un cot, iar intrarea arcei să fie pe partea laterală. Să-i faci primul nivel, al doilea nivel şi al treilea nivel.
17 Şi iată că eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă. Tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar închei un legământ cu tine: să intri în arcă, tu, fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din orice creatură vie, din orice carne, să aduci câte două în arcă pentru a rămâne în viaţă împreună cu tine. Să fie un mascul şi o femelă. 20 Dintre creaturile zburătoare după specia lor şi dintre animalele domestice după specia lor, dintre toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ, după specia lor, vor veni la tine câte două, ca să rămână în viaţă. 21 Şi tu să-ţi iei orice fel de hrană, orice este bun de mâncat. S-o strângi la tine şi ea să-ţi fie hrană ţie şi lor“.
22 Şi Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai.
CuprinsCapitoleÎnapoiÎnainte
1 Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fiice, 2 fiii adevăratului Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii, pe cele pe care le-au ales. 3 Atunci Iehova a zis: „Spiritul meu nu va avea răbdare la nesfârşit cu omul, căci el nu este decât carne. De aceea, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“.
4 Nefilimii erau pe pământ în acele zile, dar şi după aceea, când fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi ele le-au născut fii: aceştia sunt puternicii de altădată, bărbaţii cu renume.
5 Iehova a văzut că răutatea omului era foarte mare pe pământ şi că orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău. 6 Şi lui Iehova i-a părut rău că-i făcuse pe oameni pe pământ şi s-a mâhnit în inima lui. 7 Astfel, Iehova a zis: „Am să-i şterg de pe faţa pământului pe oamenii pe care i-am creat, de la om până la animalul domestic, până la orice altă creatură care se mişcă şi până la creatura zburătoare a cerurilor, fiindcă îmi pare rău că i-am făcut“. 8 Dar Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova.
9 Aceasta este istoria lui Noe.
Noe era un om drept. El era ireproşabil printre oamenii din vremea lui. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu. 10 Cu timpul, lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11 Şi pământul s-a stricat sub privirile adevăratului Dumnezeu şi pământul s-a umplut de violenţă. 12 Atunci Dumnezeu s-a uitat spre pământ şi iată că era stricat, căci orice carne îşi stricase calea pe pământ.
13 Apoi Dumnezeu i-a zis lui Noe: „A venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de violenţă din cauza lor, şi iată că îi voi nimici împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o arcă din lemn de copac răşinos. Arca s-o faci cu compartimente şi s-o acoperi cu catran pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: lungimea arcei să fie de trei sute de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi şi înălţimea de treizeci de coţi. 16 Să faci arcei un ţohar [acoperiş sau fereastră] şi până sus să mai fie un cot, iar intrarea arcei să fie pe partea laterală. Să-i faci primul nivel, al doilea nivel şi al treilea nivel.
17 Şi iată că eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă. Tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar închei un legământ cu tine: să intri în arcă, tu, fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din orice creatură vie, din orice carne, să aduci câte două în arcă pentru a rămâne în viaţă împreună cu tine. Să fie un mascul şi o femelă. 20 Dintre creaturile zburătoare după specia lor şi dintre animalele domestice după specia lor, dintre toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ, după specia lor, vor veni la tine câte două, ca să rămână în viaţă. 21 Şi tu să-ţi iei orice fel de hrană, orice este bun de mâncat. S-o strângi la tine şi ea să-ţi fie hrană ţie şi lor“.
22 Şi Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai.
CuprinsCapitoleÎnapoiÎnainte
Geneza 5:1-32
Geneza 5:1-32
1 Aceasta este cartea istoriei lui Adam. În ziua în care Dumnezeu l-a creat pe Adam, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2 I-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Apoi, în ziua în care au fost creaţi, i-a binecuvântat şi le-a dat numele „om“.
3 Când Adam avea o sută treizeci de ani, i s-a născut un fiu, după chipul şi asemănarea sa, şi i-a pus numele Set. 4 Zilele lui Adam, după ce i s-a născut Set, au fost de opt sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.
6 Când Set avea o sută cinci ani, i s-a născut Enos. 7 După ce i s-a născut Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
9 Când Enos avea nouăzeci de ani, i s-a născut Chenan. 10 După ce i s-a născut Chenan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.
12 Când Chenan avea şaptezeci de ani, i s-a născut Mahalalel. 13 După ce i s-a născut Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 14 Toate zilele lui Chenan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit.
15 Când Mahalalel avea şaizeci şi cinci de ani, i s-a născut Iared. 16 După ce i s-a născut Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 17 Toate zilele lui Mahalalel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit.
18 Când Iared avea o sută şaizeci şi doi de ani, i s-a născut Enoh. 19 După ce i s-a născut Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit.
21 Când Enoh avea şaizeci şi cinci de ani, i s-a născut Metusala. 22 După ce i s-a născut Metusala, Enoh a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu trei sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 23 Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Şi Enoh a umblat cu adevăratul Dumnezeu. Apoi n-a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.
25 Când Metusala avea o sută optzeci şi şapte de ani, i s-a născut Lameh. 26 După ce i s-a născut Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
28 Când Lameh avea o sută optzeci şi doi de ani, i s-a născut un fiu. 29 Şi i-a pus numele Noe, zicând: „El ne va aduce mângâiere în munca şi în truda mâinilor noastre, care vin din pământul pe care Iehova l-a blestemat“. 30 După ce i s-a născut Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
32 Noe a ajuns la vârsta de cinci sute de ani. Apoi lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet.
1 Aceasta este cartea istoriei lui Adam. În ziua în care Dumnezeu l-a creat pe Adam, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2 I-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Apoi, în ziua în care au fost creaţi, i-a binecuvântat şi le-a dat numele „om“.
3 Când Adam avea o sută treizeci de ani, i s-a născut un fiu, după chipul şi asemănarea sa, şi i-a pus numele Set. 4 Zilele lui Adam, după ce i s-a născut Set, au fost de opt sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.
6 Când Set avea o sută cinci ani, i s-a născut Enos. 7 După ce i s-a născut Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
9 Când Enos avea nouăzeci de ani, i s-a născut Chenan. 10 După ce i s-a născut Chenan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.
12 Când Chenan avea şaptezeci de ani, i s-a născut Mahalalel. 13 După ce i s-a născut Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 14 Toate zilele lui Chenan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit.
15 Când Mahalalel avea şaizeci şi cinci de ani, i s-a născut Iared. 16 După ce i s-a născut Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 17 Toate zilele lui Mahalalel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit.
18 Când Iared avea o sută şaizeci şi doi de ani, i s-a născut Enoh. 19 După ce i s-a născut Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit.
21 Când Enoh avea şaizeci şi cinci de ani, i s-a născut Metusala. 22 După ce i s-a născut Metusala, Enoh a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu trei sute de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 23 Toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Şi Enoh a umblat cu adevăratul Dumnezeu. Apoi n-a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.
25 Când Metusala avea o sută optzeci şi şapte de ani, i s-a născut Lameh. 26 După ce i s-a născut Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
28 Când Lameh avea o sută optzeci şi doi de ani, i s-a născut un fiu. 29 Şi i-a pus numele Noe, zicând: „El ne va aduce mângâiere în munca şi în truda mâinilor noastre, care vin din pământul pe care Iehova l-a blestemat“. 30 După ce i s-a născut Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani. În acest timp i s-au născut fii şi fiice. 31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
32 Noe a ajuns la vârsta de cinci sute de ani. Apoi lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet.
joi, 10 februarie 2011
Geneza 4:1-26
Geneza 4:1-26
1 Adam a avut relaţii intime cu Eva, soţia lui, şi ea a rămas însărcinată. După un timp, ea l-a născut pe Cain şi a zis: „Am adus în existenţă un om cu ajutorul lui Iehova“. 2 Mai târziu, a născut iarăşi: pe Abel, fratele lui.
Şi Abel era păstor, iar Cain cultiva pământul. 3 După câtva timp, Cain i-a adus lui Iehova o ofrandă din roadele pământului. 4 Abel a adus şi el câţiva dintre întâii născuţi ai turmei sale şi bucăţile lor de grăsime. Şi, în timp ce Iehova a privit cu plăcere spre Abel şi spre ofranda lui, 5 nu a privit deloc cu plăcere spre Cain şi spre ofranda lui. Atunci Cain s-a aprins de mânie şi i s-a posomorât faţa. 6 Dar Iehova i-a zis lui Cain: „De ce te-ai aprins de mânie şi de ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Dacă faci binele, nu vei fi oare înălţat? Dar, dacă nu faci binele, păcatul pândeşte la intrare şi dorinţa lui se ţine după tine. Tu însă îl vei stăpâni?“
8 După aceea, Cain i-a zis lui Abel, fratele său: „Hai să mergem pe câmp!“ Şi, când erau pe câmp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. 9 Mai târziu, Iehova l-a întrebat pe Cain: „Unde este Abel, fratele tău?“ Cain a spus: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?“ 10 Dar Dumnezeu a zis: „Ce-ai făcut? Ascultă! Sângele fratelui tău strigă din pământ la mine. 11 Acum blestemat şi alungat eşti de pe pământul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău. 12 Când vei cultiva pământul, nu-ţi va da roadele lui. Vei fi pribeag şi fugar pe pământ“. 13 Atunci Cain i-a spus lui Iehova: „Pedeapsa pentru nelegiuirea mea este prea mare ca s-o pot suporta. 14 Iată că azi tu mă izgoneşti de pe faţa pământului şi voi fi ascuns dinaintea feţei tale. Voi fi pribeag şi fugar pe pământ, iar dacă mă va întâlni cineva, mă va omorî“. 15 Dar Iehova i-a zis: „De aceea, dacă cineva îl va omorî pe Cain, va suferi răzbunarea de şapte ori“.
Şi Iehova a stabilit atunci un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va întâlni să nu-l omoare. 16 Cain a plecat apoi dinaintea feţei lui Iehova şi s-a stabilit în ţara Fugii, la est de Eden.
17 După aceea, Cain a avut relaţii intime cu soţia lui şi ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Apoi el a construit un oraş şi i-a pus acelui oraş numele Enoh, după numele fiului său. 18 Lui Enoh i s-a născut mai târziu Irad. Lui Irad i s-a născut Mehuiael, lui Mehuiael i s-a născut Metuşael, iar lui Metuşael i s-a născut Lameh.
19 Lameh şi-a luat două soţii. Numele celei dintâi era Ada, iar numele celei de-a doua era Ţila. 20 După un timp, Ada l-a născut pe Iabal. El a fost strămoşul celor care locuiesc în corturi şi au vite. 21 Numele fratelui său era Iubal. El a fost strămoşul tuturor celor care cântă la harpă şi la fluier. 22 Ţila a născut şi ea: pe Tubal-Cain, făuritorul a tot felul de unelte de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23 Şi Lameh a compus pentru soţiile sale, Ada şi Ţila, aceste versuri:
„Ascultaţi glasul meu, soţii ale lui Lameh!
Plecaţi urechea la spusele mele:
Am omorât un om pentru că m-a rănit,
da, un tânăr pentru că m-a lovit.
24 Dacă de şapte ori va fi răzbunat Cain,
atunci Lameh de şaptezeci de ori şi încă şapte“.
25 Adam a avut din nou relaţii intime cu soţia lui şi ea a născut un fiu, căruia i-a pus numele Set, căci, a zis ea, „Dumnezeu mi-a rânduit altă sămânţă în locul lui Abel, deoarece Cain l-a omorât“. 26 Şi i s-a născut şi lui Set un fiu şi i-a pus numele Enos. În timpul acela a început să fie chemat numele lui Iehova.
1 Adam a avut relaţii intime cu Eva, soţia lui, şi ea a rămas însărcinată. După un timp, ea l-a născut pe Cain şi a zis: „Am adus în existenţă un om cu ajutorul lui Iehova“. 2 Mai târziu, a născut iarăşi: pe Abel, fratele lui.
Şi Abel era păstor, iar Cain cultiva pământul. 3 După câtva timp, Cain i-a adus lui Iehova o ofrandă din roadele pământului. 4 Abel a adus şi el câţiva dintre întâii născuţi ai turmei sale şi bucăţile lor de grăsime. Şi, în timp ce Iehova a privit cu plăcere spre Abel şi spre ofranda lui, 5 nu a privit deloc cu plăcere spre Cain şi spre ofranda lui. Atunci Cain s-a aprins de mânie şi i s-a posomorât faţa. 6 Dar Iehova i-a zis lui Cain: „De ce te-ai aprins de mânie şi de ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Dacă faci binele, nu vei fi oare înălţat? Dar, dacă nu faci binele, păcatul pândeşte la intrare şi dorinţa lui se ţine după tine. Tu însă îl vei stăpâni?“
8 După aceea, Cain i-a zis lui Abel, fratele său: „Hai să mergem pe câmp!“ Şi, când erau pe câmp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. 9 Mai târziu, Iehova l-a întrebat pe Cain: „Unde este Abel, fratele tău?“ Cain a spus: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?“ 10 Dar Dumnezeu a zis: „Ce-ai făcut? Ascultă! Sângele fratelui tău strigă din pământ la mine. 11 Acum blestemat şi alungat eşti de pe pământul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău. 12 Când vei cultiva pământul, nu-ţi va da roadele lui. Vei fi pribeag şi fugar pe pământ“. 13 Atunci Cain i-a spus lui Iehova: „Pedeapsa pentru nelegiuirea mea este prea mare ca s-o pot suporta. 14 Iată că azi tu mă izgoneşti de pe faţa pământului şi voi fi ascuns dinaintea feţei tale. Voi fi pribeag şi fugar pe pământ, iar dacă mă va întâlni cineva, mă va omorî“. 15 Dar Iehova i-a zis: „De aceea, dacă cineva îl va omorî pe Cain, va suferi răzbunarea de şapte ori“.
Şi Iehova a stabilit atunci un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va întâlni să nu-l omoare. 16 Cain a plecat apoi dinaintea feţei lui Iehova şi s-a stabilit în ţara Fugii, la est de Eden.
17 După aceea, Cain a avut relaţii intime cu soţia lui şi ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Apoi el a construit un oraş şi i-a pus acelui oraş numele Enoh, după numele fiului său. 18 Lui Enoh i s-a născut mai târziu Irad. Lui Irad i s-a născut Mehuiael, lui Mehuiael i s-a născut Metuşael, iar lui Metuşael i s-a născut Lameh.
19 Lameh şi-a luat două soţii. Numele celei dintâi era Ada, iar numele celei de-a doua era Ţila. 20 După un timp, Ada l-a născut pe Iabal. El a fost strămoşul celor care locuiesc în corturi şi au vite. 21 Numele fratelui său era Iubal. El a fost strămoşul tuturor celor care cântă la harpă şi la fluier. 22 Ţila a născut şi ea: pe Tubal-Cain, făuritorul a tot felul de unelte de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23 Şi Lameh a compus pentru soţiile sale, Ada şi Ţila, aceste versuri:
„Ascultaţi glasul meu, soţii ale lui Lameh!
Plecaţi urechea la spusele mele:
Am omorât un om pentru că m-a rănit,
da, un tânăr pentru că m-a lovit.
24 Dacă de şapte ori va fi răzbunat Cain,
atunci Lameh de şaptezeci de ori şi încă şapte“.
25 Adam a avut din nou relaţii intime cu soţia lui şi ea a născut un fiu, căruia i-a pus numele Set, căci, a zis ea, „Dumnezeu mi-a rânduit altă sămânţă în locul lui Abel, deoarece Cain l-a omorât“. 26 Şi i s-a născut şi lui Set un fiu şi i-a pus numele Enos. În timpul acela a început să fie chemat numele lui Iehova.
Geneza 3:1-24
Geneza 3:1-24
1 Şarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“ 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“. 4 Atunci şarpele i-a zis femeii: „În mod sigur nu veţi muri. 5 Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“.
6 Atunci femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi că încânta ochii, da, că pomul era plăcut de privit. A luat deci din rodul lui şi a mâncat. Apoi i-a dat şi soţului ei, când a fost cu ea, şi el a mâncat. 7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi şi-au dat seama că erau goi. Au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori pentru coapse.
8 Mai târziu au auzit glasul lui Iehova Dumnezeu, care umbla prin grădină la ceasul din zi când adie vântul. Şi omul şi soţia lui s-au ascuns dinaintea feţei lui Iehova Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Şi Iehova Dumnezeu l-a chemat pe om de mai multe ori şi i-a zis: „Unde eşti?“ 10 În cele din urmă, el a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină, dar mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns“. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că erai gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?“ 12 Şi omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o să-mi fie alături, ea mi-a dat din rodul pomului şi am mâncat“. 13 Atunci Iehova Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce-ai făcut?“ Şi femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“.
14 Şi Iehova Dumnezeu i-a spus şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele domestice şi între toate animalele sălbatice ale câmpului! Pe pântece te vei târî şi ţărână vei mânca în toate zilele vieţii tale! 15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“.
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult durerea din timpul sarcinii tale. Cu mari dureri vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău, iar el va stăpâni peste tine“.
17 Şi lui Adam i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: «Să nu mănânci din el», blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă îi vei mânca roadele în toate zilele vieţii tale. 18 Spini şi mărăcini îţi va da şi vei mânca plantele câmpului. 19 În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“.
20 După aceea, Adam i-a pus soţiei lui numele Eva, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii. 21 Şi Iehova Dumnezeu a făcut veşminte lungi de piele pentru Adam şi pentru soţia lui şi i-a îmbrăcat. 22 Apoi Iehova Dumnezeu a zis: „Iată că omul a devenit ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia şi din rodul pomului vieţii, să mănânce şi să trăiască veşnic . . .“ 23 Şi Iehova Dumnezeu l-a dat afară din grădina Edenului, ca să cultive pământul din care fusese luat. 24 L-a izgonit deci pe om, iar la estul grădinii Edenului a pus heruvimi şi lama în flăcări a unei săbii care se rotea încontinuu ca să păzească drumul spre pomul vieţii.
1 Şarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“ 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“. 4 Atunci şarpele i-a zis femeii: „În mod sigur nu veţi muri. 5 Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“.
6 Atunci femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi că încânta ochii, da, că pomul era plăcut de privit. A luat deci din rodul lui şi a mâncat. Apoi i-a dat şi soţului ei, când a fost cu ea, şi el a mâncat. 7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi şi-au dat seama că erau goi. Au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori pentru coapse.
8 Mai târziu au auzit glasul lui Iehova Dumnezeu, care umbla prin grădină la ceasul din zi când adie vântul. Şi omul şi soţia lui s-au ascuns dinaintea feţei lui Iehova Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Şi Iehova Dumnezeu l-a chemat pe om de mai multe ori şi i-a zis: „Unde eşti?“ 10 În cele din urmă, el a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină, dar mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns“. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că erai gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?“ 12 Şi omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o să-mi fie alături, ea mi-a dat din rodul pomului şi am mâncat“. 13 Atunci Iehova Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce-ai făcut?“ Şi femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“.
14 Şi Iehova Dumnezeu i-a spus şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele domestice şi între toate animalele sălbatice ale câmpului! Pe pântece te vei târî şi ţărână vei mânca în toate zilele vieţii tale! 15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“.
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult durerea din timpul sarcinii tale. Cu mari dureri vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău, iar el va stăpâni peste tine“.
17 Şi lui Adam i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: «Să nu mănânci din el», blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă îi vei mânca roadele în toate zilele vieţii tale. 18 Spini şi mărăcini îţi va da şi vei mânca plantele câmpului. 19 În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“.
20 După aceea, Adam i-a pus soţiei lui numele Eva, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii. 21 Şi Iehova Dumnezeu a făcut veşminte lungi de piele pentru Adam şi pentru soţia lui şi i-a îmbrăcat. 22 Apoi Iehova Dumnezeu a zis: „Iată că omul a devenit ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia şi din rodul pomului vieţii, să mănânce şi să trăiască veşnic . . .“ 23 Şi Iehova Dumnezeu l-a dat afară din grădina Edenului, ca să cultive pământul din care fusese luat. 24 L-a izgonit deci pe om, iar la estul grădinii Edenului a pus heruvimi şi lama în flăcări a unei săbii care se rotea încontinuu ca să păzească drumul spre pomul vieţii.
Geneza 2:1-25
Geneza 2:1-25
1 Astfel au fost terminate cerurile şi pământul şi toată armata lor. 2 Până în ziua a şaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o şi în ziua a şaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care şi-a propus să le facă.
4 Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create, în ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul şi cerul.
5 Pe pământ nu era încă niciun arbust de câmp şi nu încolţea încă nicio plantă de câmp, pentru că Iehova Dumnezeu nu făcuse să plouă pe pământ şi nu era niciun om care să cultive pământul. 6 Ci un abur se ridica din pământ şi uda toată faţa pământului.
7 Şi Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu. 8 De asemenea, Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. 9 Şi Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, precum şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.
10 Un fluviu izvora din Eden ca să ude grădina şi de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului este Pison; acesta înconjoară toată ţara Havila, unde există aur. 12 Şi aurul din ţara aceasta este bun. Acolo există şi răşină de bdeliu şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea fluviu este Ghihon; acesta înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de-al treilea fluviu este Hidechel; acesta curge la est de Asiria. Cel de-al patrulea fluviu este Eufratul.
15 Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive şi să o îngrijească. 16 Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: „Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. 17 Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri“.
18 Şi Iehova Dumnezeu a mai zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“. 19 Şi Iehova Dumnezeu făcea din pământ orice animal sălbatic al câmpului şi orice creatură zburătoare a cerurilor şi le aducea la om ca să vadă cum le va numi pe fiecare; şi cum numea omul fiecare suflet viu, aşa îi era numele. 20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor domestice, creaturilor zburătoare ale cerurilor şi tuturor animalelor sălbatice ale câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci Iehova Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om şi, în timp ce acesta dormea, a luat una dintre coastele lui şi apoi a închis carnea la loc. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din om, Iehova Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Atunci omul a zis:
„Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele
şi carne din carnea mea!
Ea se va numi Femeie,
pentru că a fost luată din bărbat“.
24 Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne. 25 Şi amândoi, omul şi soţia lui, erau goi, şi totuşi nu le era ruşine.
1 Astfel au fost terminate cerurile şi pământul şi toată armata lor. 2 Până în ziua a şaptea Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o şi în ziua a şaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile pe care şi-a propus să le facă.
4 Aceasta este istoria cerurilor şi a pământului, când au fost create, în ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul şi cerul.
5 Pe pământ nu era încă niciun arbust de câmp şi nu încolţea încă nicio plantă de câmp, pentru că Iehova Dumnezeu nu făcuse să plouă pe pământ şi nu era niciun om care să cultive pământul. 6 Ci un abur se ridica din pământ şi uda toată faţa pământului.
7 Şi Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu. 8 De asemenea, Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. 9 Şi Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, precum şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.
10 Un fluviu izvora din Eden ca să ude grădina şi de acolo se despărţea în patru braţe. 11 Numele primului este Pison; acesta înconjoară toată ţara Havila, unde există aur. 12 Şi aurul din ţara aceasta este bun. Acolo există şi răşină de bdeliu şi piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea fluviu este Ghihon; acesta înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de-al treilea fluviu este Hidechel; acesta curge la est de Asiria. Cel de-al patrulea fluviu este Eufratul.
15 Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive şi să o îngrijească. 16 Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: „Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. 17 Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri“.
18 Şi Iehova Dumnezeu a mai zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“. 19 Şi Iehova Dumnezeu făcea din pământ orice animal sălbatic al câmpului şi orice creatură zburătoare a cerurilor şi le aducea la om ca să vadă cum le va numi pe fiecare; şi cum numea omul fiecare suflet viu, aşa îi era numele. 20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor domestice, creaturilor zburătoare ale cerurilor şi tuturor animalelor sălbatice ale câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci Iehova Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om şi, în timp ce acesta dormea, a luat una dintre coastele lui şi apoi a închis carnea la loc. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din om, Iehova Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Atunci omul a zis:
„Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele
şi carne din carnea mea!
Ea se va numi Femeie,
pentru că a fost luată din bărbat“.
24 Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne. 25 Şi amândoi, omul şi soţia lui, erau goi, şi totuşi nu le era ruşine.
Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. Geneza 1:1-31
Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi
Scripturile ebraice
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 501 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
1 2 3 4
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132 133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 2 3
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Obadia 1-21
1 2 3 4
1 2 3 4 5 6 7
1 2 3
1 2 3
1 2 3
1 2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 2 3 4
Scripturile greceşti
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 281 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 2 3 4 5 6
1 2 3 4 5 6
1 2 3 4
1 2 3 4
1 2 3 4 5
1 2 3
1 2 3 4 5 6
1 2 3 4
1 2 3
Filimon 1-25
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5
1 2 3
1 2 3 4 5
2 Ioan 1-13
3 Ioan 1-14
Iuda 1-25
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
Geneza 1:1-31
1 La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.
2 Pământul era fără formă şi pustiu, iar pe suprafaţa adâncului de ape era întuneric; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încoace şi încolo pe suprafaţa apelor.
3 Şi Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a separat lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a numit Noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să fie o întindere între ape şi să se separe apele de ape!“ 7 Dumnezeu a făcut întinderea şi a separat apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea Cer. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să se adune la un loc apele de sub ceruri şi să apară uscatul!“ Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul Pământ, iar apele adunate le-a numit Mări. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să dea pământul iarbă, plante cu sămânţă, pomi roditori care dau rod cu sămânţă în el, după specia lor, pe pământ!“ Şi aşa a fost. 12 Pământul a început să dea iarbă, plante cu sămânţă după specia lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, după specia lui. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să fie luminători pe întinderea cerurilor ca să separe ziua de noapte, să servească drept semne şi să arate anotimpurile, zilele şi anii! 15 Ei să servească drept luminători pe întinderea cerurilor ca să lumineze pământul!“ Şi aşa a fost. 16 Şi Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, luminătorul mai mare ca să stăpânească ziua şi luminătorul mai mic ca să stăpânească noaptea, precum şi stelele. 17 Dumnezeu i-a pus pe întinderea cerurilor ca să lumineze pământul, 18 ca să stăpânească ziua şi noaptea şi ca să separe lumina de întuneric. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să mişune apele de o puzderie de suflete vii şi să zboare creaturi zburătoare deasupra pământului, pe faţa întinderii cerurilor!“ 21 Şi Dumnezeu a creat monştrii marini uriaşi şi tot felul de suflete vii care se mişcă şi de care au început să mişune apele, după specia lor, şi tot felul de creaturi zburătoare, înaripate, după specia lor. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22 Atunci Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor şi să se înmulţească pe pământ creaturile zburătoare!“ 23 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mişcă şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor!“ Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice ale pământului după specia lor, animalele domestice după specia lor şi toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ, după specia lor. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
26 Şi Dumnezeu a mai zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră; ei să stăpânească peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor, peste animalele domestice, peste tot pământul şi peste toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ“. 27 Şi Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. 28 Apoi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ“.
29 Şi Dumnezeu a mai zis: „Iată că v-am dat toate plantele cu sămânţă de pe faţa întregului pământ şi orice pom care dă rod cu sămânţă. Acestea să vă servească drept hrană. 30 Şi tuturor animalelor sălbatice ale pământului, tuturor creaturilor zburătoare ale cerurilor şi tuturor sufletelor care se mişcă pe pământ şi în care este viaţă le-am dat ca hrană toate plantele verzi“. Şi aşa a fost.
31 Apoi Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi iată că totul era foarte bun. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)