Culorile vii ale florilor, licărirea caldă a unui pârâu, verdele frunzişului şi al ierbii, cu miile de nuanţe scăldate în lumina soarelui sau tăinuite de umbra deasă - toate îţi desfată ochii! Simţi mângâierea unei uşoare adieri de vânt ce aduce cu ea parfumuri suave. Auzi freamătul frunzelor, clipocitul apei ce se loveşte de pietre, cântecul păsărilor şi zumzetul dulce al gâzelor harnice. Nu ţi-ai dori să trăieşti într-un astfel de loc ?
De fapt, ideea paradisului originar se regăseşte în cele mai multe religii şi ritualuri. Istoricul Jean Delumeanu afirmă: ,,Multe popoare credeau într-un paradis primordial, caracterizat prin perfecţiune, libertate, pace, fericire, belşug, precum şi prin lipsa constrângerilor, a tensiunilor şi a conflictelor. ... Această credinţă a creat în memoria colectivă o nostalgie profundă după paradisul pierdut, dar nu uitat, şi o dorinţă arzătoare de a-l redobândi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu