Adevărul despre Eden

     Unii erudiţi ridică o obiecţie neaşteptată cu privire la relatarea despre Eden. Ei afirmă că ea nu este susţinută de restul Bibliei. De exemplu, Paul Morris, profesor de studii religioase spune:"Nu există referiri directe ulterioare în Biblie la relatarea despre grădina Edenului". Şi alţi "experţi" subscriu la opinia sa, dar ea este departe de adevăr.
     Dacă vom înţelege evenimentele din grădina Edenului, vom înţelege întrega Biblie. De exemplu, Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să găsim răspunsul la cele mai profunde şi mai importante întrebări pe care ni le punem în viaţă şi, deseori, răspunsurile Bibliei au legătură cu cele întâmplate în Eden.

     De ce să îmbătrânim şi să murim? Dacă ascultau de Dumnezeu, Adam şi Eva puteu trăi veşnic. Numai în cazul ăn care se răzvrăteau, mureau. În ziua în care s-au răzvrătit, ei au început să moară (Geneza 2:16, 17, 3:19). Întrucât au pierdut perfecţiunea, eu le-au transmis urmaşilor lor păcatul şi imperfecţiune. Biblia explică: "Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit" (Romani 5:12).

      De ce permite Dumnezeu răutatea? În grădina Edenului, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu de minciună şi a insinuat că El îşi privează creaturile de ceva bun (Geneza 3:3-5). Astfel, Satan a pus la îndoială caracterul drept al guvernării lui Iehova. Adam şi Eva au ales să îl urmeze pe Satan, respingând şi ei suveranitatea lui Iehova şi susţinând că omul poate hotărî singur ce este bine şi ce este rău. Fiind drept şi înţelept la modul absolut, Iehova ştia că modalitatea cea mai bună de a răspunde la această provocare era aceea de a lăsa oamenilor suficient timp pentru a se conduce singuri, după bunul plac. Conducerea umană independentă de Dumnezeu a avut drept consecinţă răutatea cauzată, printre altele, şi de influenţa permanentă a lui Satan. Această răutate a dezvăluit de-a lungul timpului un adevăr incontestabil: Omul nu este în stare să se conducă fără ajutorul lui Dumnezeu (Ieremia 10:23).

     Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ? Încântătoarea grădină a Edenului creată de Iehova avea să servească drept model în amenajarea întregii planete. Dumnezeu le-a dat primilor oameni misiunea de a umple pământul cu descendenţii lor şi de a-l supune. Frumuseţea şi armonia din grădina Edenului trebuiau să caracterizeze tot pământul (Geneza 1:28). Aşadar scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ este ca acesta să devină un paradis şi să fie locuit de oameni perfecţi, care să formeze o familie unită. O mare parte a Bibliei vorbeşte despre mijlocul prin care Dumenzeu îşi va îndeplini scopul pe care l-a avut la început cu pământul.

     De ce a venit Isus Cristos pe pământ? Răzvrătirea lui Adam şi a Evei a adus moartea atât asupra lor, cât şi asupra urmaşilor lor. Însă, în marea sa iubire, Dumnezeu i-a dat omenirii o speranţă. El l-a trimis pe Fiulsău pe pământ pentru a plăti o ăscumpărare, după cum o numeşte Biblia (Matei 20:28). Ce înseamnă această răscumpărare? Isus a fost "ultimul Adam"; el a reuşit în ceea ce Adam eşuase. Ascultând de Iehova, isus şi-a păstrat viaţa umană perfectă. Apoi, el şi-a dat de bunăvoie viaţa ca jertfă, sau ca răscumpărare, pentru ca toţi oamenii fideli să aibă parte de iertarea păcatelor şi, în final, să se bucure de viaţa pe care au avut-o Adam şi Eva în grădina Edenului înainte de a păcătui (1 Corinteni 15:22, 45; Ioan 3:16). Isus a garantat astfel că scopul lui Iehova de a transforma pământul într-un paradis edenic de va realiza.
     Scopul lui Dumnezeu nu este neclar, nu este un concept teologic abstract. Este real. Aşa cum putem fi siguri că grădina Edenului, cu oamenii şi animalele ei, a existat cu adevărat, tot aşa putem fi siguri că în curând promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viitor se va împlini cu adevărat.