Relatarea despre Adam şi Eva şi despre grădina Edenului este descrisă în Biblie în cartea Genezei 1:26 - 3:24. Un rezumat al acestei relatări ar fi umătorul.
Domnul Dumnezeu îl concepe pe om din ţărână, îi pune numele Adam şi îl aşează într-o grădină, în regiunea numită Eden. Dumnezeu însuşi a făcut această grădină, care este bine udată şi are mulţi pomi roditori. În mijlocul ei se află "pomul cunoaşterii binelui şi răului". Dumnezeu le interzice oamenilor să mănânce din rodul acestui pom, spunându-le că, dacă vor încălca această poruncă, vor muri. După un timp, Dumnezeu o creează pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Apoi Dumnezeu le dă celor doi sarcina de a se îngriji de grădină şi le spune să se înmulţească şi să umple pământul.
La un moment dat, când Eva este singură, un şarpe îi vorbeşte, ispitând-o să mănânce din fructul interzis şi spunându-i că Dumnezeu a minţit-o şi că o privează de ceva bun, ceva ce i-ar oferi posibilitatea să fie ca Sumnezeu. Ea cedează ispitei şi mănâncă din fructul interzis.
Apoi Adam urmează exemplul ei de neascultare. Drept urmare, Dumnezeu îi condamnă pe Adam, pe Eva şi pe şarpe, după care îi izgoneşte pe oameni din grădina paradiziacă şi pune nişte îngeri să păzească intrarea în grădină.
În trecut, erudiţii şi istoricii considerau că evenimentele consemnate în cartea biblică Geneza au avut loc cu adevărat. În zilele noastre însă tot mai mulţi oameni au tendinţa să le pună la îndoială.
Timp de secole, teologii au crezut că grădina lui Dumnezeu există încă. Însă învăţăturile Bisericii erau influenţate de iedeile filozofilor greci, precum Platon şi Aristotel, care susţineau că nimic de pe pământ nu poate fi perfect; doar în cer există perfecţiune. De aceea, teologii au ajuns la concluzia că Paradisul originar trebuia să fie undeva mai aproape de cer. Unii afirmau că Edenul se afla pe vârful unui munte foarte înalt, astfel încât să nu fie atinsă de degradarea de pe pământ. Alţii spuneau că era la Polul Nord sau la Polul Sud, iar alţii, pe Lună ori în apropierea ei. Nu este de mirare că relatarea despre Eden a ajuns să fie considerată un basm. Unii erudiţi modeerni cred că descrierea geografică a Edenului este absurdă, afirmând că acest loc nu a existat niciodată.
Dar din descrierea pe care o face Biblia grădina Edenului este diferită. Din Geneza 2:8-14 aflăm mai multe detalii. Grădina se afla în partea de răsărit a regiunii numite Eden şi era udată de un fluviu din care s-au format, în cele din urmă, patru fluvii. Biblia ne dezvăluie numele fiecăruia dintre ele şi prezintă în câteva cuvinte cursul lor. Aceste detalii au stârnit îndelung interesul erudiţilor, mulţi dintre ei cercetând atent acest pasaj biblic pentru a găsi indicii ale locului unde s-ar afla în prezent Edenul. Rezultatul? Nenumărate opinii contradictorii. Înseamnă că descrierea regiunii Eden, cu grădina şi fluvile ei, este neadevărată sau mitică?
Gândiţi-vă: Evenimentele din grădina Edenului s-au petrecut în urmă cu aproximativ 6000 de ani. Potrivit dovezilor, ele au fost aşternute în scris de Moise, care s-a bazat pe tradiţia orală sau chiar pe unele documente existente atunci. Însă Moise a consemnat acele evenimente la circa 2500 de ani de la derularea lor. Pe timpul lui Moise, Edenul era deja istorie. În plus, este posibil ca reperele geografice, precum fluviile, să se fi schimbat de-a lungul miilor de ani. Scoarţa terestră este dinamică, în permanentă mişcare. Regiunea în care a fost, probabil, şi Edenul se află într-o zonă seismică - aici având loc aproape 17% dintre cele mai mari cutremure de pe glob. În aceste zone, schimbările sunt foarte frecvente. mai mult, se pare că Potopul din zilele lui Noe a schimbat caracteristicile topografice ale Pământului în moduri pe care efectiv nu le putem cunoaşte.
Iată însă câteva informaţii pe care le cunoaştem: Relatarea din Geneza prezintă grădina Edenului drept un loc real. Două dintre cele patru fluvii menţionate în Geneza - Eufrat şi Tigru, sau Hidechel, - există şi astăzi, iar câteva dintre izvoarele lor se află la o distanţă foarte mică unele de altele. Relatarea biblică ne dezvăluie chiar numele ţărilor prin care curgeau fluviile, precum şi resursele naturale cunoscute în zona respectivă. Aceste detalii erau relevante pentru oamenii din Israelul antic, care au fost primii cititori ai consemnării biblice.
Găsim astfel de detalii în mituri şi în basme? Nicidecum. Ele omit detaliile ce pot fi verificate ori combătute cu uşurinţă. Iată cum încep de obicei basmele "A fost odată ca niciodată într-o ţară îndepărtată". Scrierile istorice însă conţin detalii pertinente, iar relatarea despre grădina Edenului se încadrează în această categorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu